Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘images’ Category

.

Running over the same old ground, what have we found?

bineinteles ca nu.
bineinteles ca nu te-ai gandit la consecinte.
in fond, de ce ai face-o? doar trebuie sa traiesti liber, sa faci ce vrei, sa simti fiecare clipa.
rahat. numai necazuri ti-a adus stilul asta de viata. inconjurat de constrangeri, din cand in cand ai dat frau unui impuls de moment, instinctul si toata fiinta iti spuneau sa o faci.
sa spui un lucru, sa daruiesti ceva, inca un pic din suflet, inca un pic, mai ai multe resurse. si, in plus, totul va iesi bine acum.
iti amintesti greselile din trecut doar recunoscandu-le, dupa ce le repeti. trebuie sa iti notezi totul pentru data viitoare.
cumva insa, data viitoare stergi notitele si de pe hartie si din minte.
iar dupa ceva timp iti dai seama ca iar e ceva gresit. nu trebuia sa te lasi condus decat de minte. nu trebuia sa iti mai imparti sufletul inca o data, o sa ramana doar o relicva.
momente ca astea sunt recunoscute dupa insomnii. niciodata nu esti mai lucid, niciodata nu iei decizii mai bune ca acum.
tot acum uiti aproape instantaneu ce ai hotarat, dupa numai cateva minute de somn.
te zbati sa ajungi la o concluzie, iti dai seama de urmatorul pas. nu mai tarziu de o secunda intorci totul cu 180 de grade si realizezi eroarea. si tot asa, 180+180=360, te intorci de unde ai plecat si nu mai intelegi nimic.
si nu te mai suporti, nu mai poti trai cu tine insuti, vrei sa scapi si nu stii cum. nici nu vei afla vreodata, nu exista nicio cale tangibila.

pierzi prieten dupa prieten, iubit dupa iubit, vis dupa vis.

singurul lucru pe care l-ai invatat este ca nu are sens sa ramai agatat de ceva din momentul in care simti ca il vei pierde. de fapt, si lucrul acesta il inveti in continuu. pas cu pas. repetitia duce la repetie, esti si vei fi mereu in acelasi cerc vicios.

pana vei deveni singur si te vei pierde pe sine.

The same old fears.

Advertisements

Read Full Post »

Exercitiu mental

alearga, alearga, alearga

trece printr-o masa difuza de emotii. fiecare are alta consistenta si le recunoaste dupa miros, dupa atingere si textura.
nu zaboveste nicio clipa. trebuie sa ajunga, sa alerge mai repede. nu reuseste sa pastreze nici amintirea lucrurilor prin care s-a strecurat, a reusit sa le evite cu o acuratete inumana.

alearga, alearga

printre persoane inlantuite. se teme de ele, se teme de tot, alearga. nu vrea sa le cunoasca, i se lipesc de epiderma, ii patrund in sange, sunt prea rapide. alearga fara sa se poata opri, ar vrea sa isi traga rasuflarea. alearga, alearga incontinuu.

are tinta precisa, trebuie sa aiba o destinatie, alearga inspre ea. nu poate sa faca popasuri, ar pierde vremea, e prea tarziu pentru a pierde vremea, alearga. ar vrea sa stie de unde a plecat si de ce a plecat, cum i s-au infestat toate celulele in mod diferit, de unde au venit atatea influente si alearga, alearga pentru a se regasi.

trece printre cuvinte materiale, totul poate fi definit, vrea notiuni abstracte, liniste, linistea suna ciudat, in mai multe octave, nu mai e liniste, nu mai e nimic.

alearga pentru a regasi nimicul, atat a mai ramas, nu vrea sa-i dea un nume, vrea sa ajunga.

alearga, alearga, alearga, se trezeste.

nu are destinatie, totul e rotund, o sfera, doua sfere, trei sfere, s-a pierdut dar inca alearga. nu ai cum sa te pierzi cand nu stii ce cale sa alegi, alearga si atat, atat e tot, doar pentru atat?

Read Full Post »

Pentru ea

Ea era nelinistita, nu-si gasea locul nicaieri.
Nu statea mai mult de cateva secunde printre lucruri obisnuite, le schimba mereu. Secundele din timpul ei sunt ceva greu de definit, bineinteles; exista intr-un alt spatiu, necunoscut noua.
Nu uita sa priveasca inapoi, de fiecare data cand pleca, desi nu mai era nimic de facut. Isi continua drumul, pur si simplu.
Ea simtea totul prin fiecare por, niciodata nu putea sa exprime exact, starile o invaluiau si o tineau strans. Prea strans.
Daca nelinistea s-ar opri, ea nu ar mai exista. Daca ar fi fericita, ar fi altcineva. Nu ai mai recunoste-o.
Ea nu are nevoie de nimic. Isi este de ajuns; nu stie asta. O sa afle candva multe, o sa realizeze totul; cand, nu conteaza.
Ea si-a vazut viata intr-o piramida si-o sa-i urmeze curgerea, o scanteie peste mormantul faraonilor.

Read Full Post »

Verde

Traiesc intr-o lume verde, plina de obiecte gonflabile si oameni-papusa. Sunt trufasi, rai, privesc prin lentile deformante si nu-si dau seama de nimic. Nici eu nu stiu de ce sunt asa oamenii-papusa..ar putea invata de la cei marionete.
Acestia sunt mai rari si isi pierd substanta odata cu trecerea timpului. Si sunt atat de frumosi, incat imprima o pata verde, cu dungi negre si fericire. pe retina.
Mi-e dor.

Read Full Post »