Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘dreams’ Category

Silent day

You should listen to anything else instead of my voice.

Read Full Post »

Cad.
Din imensitatea cerului in infinitul abisal.
Nimic nu imi poate opri caderea sau alina senzatiile incercate. Drumul este presarat cu imagini de mult trecute, alterate de trecerea timpului. Stralucirea le este inlocuita cu nuante pale de gri si negru; totul este desenat in creion, de o mana de artist incepator.
Deodata se aude un tipat ce invadeaza locurile acoperite de tacere. Ultimul licar de constiinta este urmat de o durere ascutita. Imi revine curajul de a deschide ochii. In jur este o lumina galbuie, cuprinsa de ceata. Locul caderii este noroiul proaspat, in care ma afund incetul cu incetul. Privesc in jur cautand un ajutor, o ultima mana intinsa inainte de inecare.
Noroiul dispare.. Numai pustiu, umbre, niciun sunet. Ca in prima ora a lumii, cand totul este straniu de curat, neatins de nimeni, unde tacerea este deasupra tuturor.
Singura, fara nimeni si nimic in jur, in bezna totala.
Deodata, se aude ceva ca un murmur incet, slab…creste in intensitate, si creste, si creste. De peste tot se aud zgomote ca de eruptii. Ma uit in jurul meu, in obscuritate vad cum se iveste primul nimic, iesind timid la suprafata. Aud cum seva pamantului rodeste, trimitandu-si toata esenta la suprafata, creand forme si culori, intr-un avalgam hipnotic de nou, de proaspat.
Rasare soarele.
Un alt soare, mai puternic, mai stralucitor. Cu o forta izbitoare, dar nevatamatoare.
Atunci observ ca nu sunt singura. Alaturi de mine, la cativa pasi, mai este cineva. Nu-i vad fata, dar pot simti ce simti, vad ce vede. Se apropie de mine si, luandu-mi mana, ne intoarcem sa privim miracolul noii lumi. Lumea noastra, realizata din visurile si iluziile fiecaruia.
Intr-o clipa, o intreaga lume iese la suprafata, uimindu-ne prin indiferenta si brutalitatea ei. Suntem iarasi singuri, despartiti insa de acel crater, fara nicio punte, legati doar prin universul creat fara stiinta.
Aud cum ma striga, sunetul vocii capata rezonante necunoscute, simt pamantul vibrand sub picioarele mele. Totul se invaluie intr-o ceata deasa. Revin amintiri pierdute, uitate in negura timpului.

Afara a iesit soarele. Orbitor acum.
Este prea greu sa privesc inspre el, prea greu sa ma abtin. O singura raza patrunde in prapastie, praful reflectat formand o punte ingusta. Fara sa ma gandesc fac un pas. Inca unul, inca unul. Dar intr-o fractiune de secunda cerul se umple de nori, lumina dispare, iluziile sunt spulberate in furtuna care incepe.
Ma prind de marginea alunecoasa, pietrele se transforma in serpi ce susura cu glasuri cunoscute, auzite in caderea iminenta. Strigate mute in cosmarul vietii.
Isi infig coltii, eliberand veninul.
Ma desprind, cazand in neant.
Aceleasi imagini obsedante se deruleaza. Filmul se repeta la nesfarsit.

Read Full Post »

Incolor

“Mi-e dor, mi-e dor de-un incolor,
Socialul de culori imi da fiori.”

Sa ne imaginam, pentru cateva clipe, ca toate lucrurile ar fi lipsite de culoare. Si-ar pastra substanta, dar nuantele componente s-ar scurge incet, incet, spre o alta lume. Nu ne-am dematerializa, ne-am transforma in fiinte transparente. Ca toate lucrurile care ne vor inconjura.
Ziua, lumina s-ar descompune in culorile curcubeului, reflectata prin tot, si ne-am recunoaste dupa atingerile ei. Am calatori nesfarsit prin tonuri diferite cu fiecare ora, pana la asfintit.
Atunci, cand stelele ar incepe sa straluceasca in fiecare, ne-am indragosti mereu de altceva, de altcineva, de un alt univers de stele. Ne-am pierde si ne-am regasi ore de-a randul, asteptand rocvaivul zilei sau magia noptii.
Am pastra, precum chihlimbarul, toate lucurile oglindite candva in noi pana cand, obositi de prea multa culoare, am lua-o de la capat. Incolori. Intr-o lume in care lucrurile nu au sens, obiectele nu au nume si nimic nu trebuie explicat.
Apocalipsa mea.

Read Full Post »

bits and pieces

Vreau sa existe mai multe lumi. o infinitate, sa pot sa trec dintr`una in cealalata cand vreau. Si in fiecare sa traiasca un vis. Sa ma plimb zilnic printre vise, sa ma ratacesc intr`un loc unde toate lumile se intersecteaza, sa nu mai traiesc decat acolo.
Si mai vreau o valiza mica, mica. Sa stea acolo visele consumate si gandurile nedorite. Nu vreau sa le dau, sunt ale mele. Dar impaturite si frumos ordonate, le`ar sta bine ascunse.

and that`s all.

Read Full Post »