Simt cum ma cuprinde teama. Ma inveleste ca o ceata galbena, ma acopera.Cuvintele nu mai ies asa cum as vrea, mi-e frica si nu stiu de ce. Simt ca mai am multe de pierdut, inca. Si ca, totusi, am ramas aproape fara toate lucrurile dragi. E ciudat cum atarn, ca o frunza vestejita, de orice urma de afectiune. Nu mi-am dat seama, pana acum, cat e de trist.

Sa privesti neputincios cum particulele se strang in jurul tau, din ce in ce mai dense, si sa nu poti face nimic. Cateva secunde dureaza sufocarea, dar este de ajuns pentru a pastra frica latenta. In momentul acela ai avea nevoie de o singura persoana, ai vrea sa o strigi sa vina, sa te ajute. Dar clipele trec, iti revii si conversatia ramane doar in imaginatie. De fapt, este un monolog. Oare e mai simplu daca ai scrie ganduri pe foi? Macar asa ar avea putina materialitate.

Daca ti-as spune tot ce gandesc, m-ai asculta? Te-ai mai intoarce sa ma asculti alta data?

Running over the same old ground, what have we found?

bineinteles ca nu.
bineinteles ca nu te-ai gandit la consecinte.
in fond, de ce ai face-o? doar trebuie sa traiesti liber, sa faci ce vrei, sa simti fiecare clipa.
rahat. numai necazuri ti-a adus stilul asta de viata. inconjurat de constrangeri, din cand in cand ai dat frau unui impuls de moment, instinctul si toata fiinta iti spuneau sa o faci.
sa spui un lucru, sa daruiesti ceva, inca un pic din suflet, inca un pic, mai ai multe resurse. si, in plus, totul va iesi bine acum.
iti amintesti greselile din trecut doar recunoscandu-le, dupa ce le repeti. trebuie sa iti notezi totul pentru data viitoare.
cumva insa, data viitoare stergi notitele si de pe hartie si din minte.
iar dupa ceva timp iti dai seama ca iar e ceva gresit. nu trebuia sa te lasi condus decat de minte. nu trebuia sa iti mai imparti sufletul inca o data, o sa ramana doar o relicva.
momente ca astea sunt recunoscute dupa insomnii. niciodata nu esti mai lucid, niciodata nu iei decizii mai bune ca acum.
tot acum uiti aproape instantaneu ce ai hotarat, dupa numai cateva minute de somn.
te zbati sa ajungi la o concluzie, iti dai seama de urmatorul pas. nu mai tarziu de o secunda intorci totul cu 180 de grade si realizezi eroarea. si tot asa, 180+180=360, te intorci de unde ai plecat si nu mai intelegi nimic.
si nu te mai suporti, nu mai poti trai cu tine insuti, vrei sa scapi si nu stii cum. nici nu vei afla vreodata, nu exista nicio cale tangibila.

pierzi prieten dupa prieten, iubit dupa iubit, vis dupa vis.

singurul lucru pe care l-ai invatat este ca nu are sens sa ramai agatat de ceva din momentul in care simti ca il vei pierde. de fapt, si lucrul acesta il inveti in continuu. pas cu pas. repetitia duce la repetie, esti si vei fi mereu in acelasi cerc vicios.

pana vei deveni singur si te vei pierde pe sine.

The same old fears.

A few hours from now he’ll be just a nice memory. It’s time for the autumn to give me the blues.

De cand m-am mutat am tot timpul senzatia ca sunt la mare. Nu in mijlocul Bucurestiului, inconjurata de beton si blocuri, ci la mare.

Cred ca mi-e dor.

v

a

Imi place lumina asta. Imi aduce aminte de diminetile in care plecam.

Nu stiu [daca] sa mai scriu. Am nevoie de pareri, dau la schimb fragmente de vise.

O sa cad, curand.

Somn usor sau buna dimineata, cum vreti voi.

alearga, alearga, alearga

trece printr-o masa difuza de emotii. fiecare are alta consistenta si le recunoaste dupa miros, dupa atingere si textura.
nu zaboveste nicio clipa. trebuie sa ajunga, sa alerge mai repede. nu reuseste sa pastreze nici amintirea lucrurilor prin care s-a strecurat, a reusit sa le evite cu o acuratete inumana.

alearga, alearga

printre persoane inlantuite. se teme de ele, se teme de tot, alearga. nu vrea sa le cunoasca, i se lipesc de epiderma, ii patrund in sange, sunt prea rapide. alearga fara sa se poata opri, ar vrea sa isi traga rasuflarea. alearga, alearga incontinuu.

are tinta precisa, trebuie sa aiba o destinatie, alearga inspre ea. nu poate sa faca popasuri, ar pierde vremea, e prea tarziu pentru a pierde vremea, alearga. ar vrea sa stie de unde a plecat si de ce a plecat, cum i s-au infestat toate celulele in mod diferit, de unde au venit atatea influente si alearga, alearga pentru a se regasi.

trece printre cuvinte materiale, totul poate fi definit, vrea notiuni abstracte, liniste, linistea suna ciudat, in mai multe octave, nu mai e liniste, nu mai e nimic.

alearga pentru a regasi nimicul, atat a mai ramas, nu vrea sa-i dea un nume, vrea sa ajunga.

alearga, alearga, alearga, se trezeste.

nu are destinatie, totul e rotund, o sfera, doua sfere, trei sfere, s-a pierdut dar inca alearga. nu ai cum sa te pierzi cand nu stii ce cale sa alegi, alearga si atat, atat e tot, doar pentru atat?

You should listen to anything else instead of my voice.

Si cum vorbeam intr-o seara cu Alex despre toate si despre nimic, am ajuns la discutii despre Porc. Cum, nu ati mai auzit de el pana acum?! Pff, de necrezut!

Porcul este o entitate remarcabila..remarcabil de incapatanata. Nu-l poti scoate din vointa lui nici intr-o mie de ani. Ca si Alex, crede ca viata este minunata. Traieste zile faine si pline de lucruri interesante, intalneste persoane extraordinare si nu-si iese din obiceiuri. Nici o zi fara viski sau fara enervarea lui Alex. Sunt colegi de apartament, dar Porcul face cam..toate regulile. Dar cum ai putea sa te superi pe el, cand este atat de fermecator? Daca stii cum sa il abordezi poate fi prietenul cel mai bun. Calatoreste mult, socializeaza, se baga in discutii pe messenger. Ce mai, s-a nascut intr-o zodie norocoasa. Si eu sunt norocoasa ca am ajuns sa-l cunosc.

Cat despre maimutoii pufosi, sunt prieteni la catarama cu cei patru pitici din capul meu, Eenie, Meenie, Minne si Moe (nu m-am hotarat inca daca sunt patru pitici sau patru colonii). Despre maimutoi s-a amintit in aceeasi discutie, si-am hotarat sa-i fac parte integranta a vietii de zi cu zi. Pot fi verzi, rosii, galbeni sau albastri. Daca nu ii bagi in seama incep sa doarma, activitatea lor preferata. Te poti juca cu ei, dar nu prea mult, altfel explodeaza. Ah, si urasc sa-i lasi balta dintr-o data. They even give you the puppy eyes!

Cam atat despre fiintele fantastice din vietile noastre.. Ma intorc la fericirea mea fara motiv, si il rog pe Alex sa imi spuna ce am omis in descrierea Porcului. Si pe voi sa ii vizitati pe cei doi la ei acasa.

Toate lucrurile minunate se intampla cu un pic de imaginatie si de vointa. Si mai spuneti ca nu putem trai, din cand in cand, vremuri faine!

Nu o sa incep acum sa va povestesc cum am aflat de Schimb de Carti, ce oameni minunati am intalnit si cate carti interesante am citit datorita acestora. O sa fac un post special pentru asta, mai tarziu.

Daaaaaaar, cititori, nu ratati ocazia de a sta la un ceai, la taclale si carti bune maine, de la ora 15, in Lucky 13. Va fi o editie speciala Schimb de Carti Bucuresti, cu multi invitati, surprize si.. ultima inainte de o pauza pentru vara. mai multe amanunte gasiti aici.

[mood=angry] This is general ranting, it is written both in English and Romanian, so deal with it.

To start with the beginning, imi urasc grupa de la facultate, si pe oamenii care fac parte din ea. De ce naiba puneti toate examenele intr-o saptamana? Daca doar putini din voi au avut timp sa invete, nu inseamna ca TOTI suntem la fel de silitori sau ca toata viata ni se invarte in jurul facultatii..cum vi se intampla voua.  Get a fucking mind!!

Secondly, nu prea-mi aduce nicio satisfactie facultatea asta. Nu sunt pasionata de avioane, mi se par doar interesante; si singurul lucru pentru care as vrea sa invat cat mai multe despre ele este cultura mea generala. Nu am nevoie de patru ani si de atatea cursuri inutile pentru asta. I can do it by myself. Si-apoi..daca tot am ajuns aici, vrand nevrand, de ce ar trebui sa o termin? Doar pentru satisfactia celor din jur, ca fac ceva cu viata mea? Yeah, i’m a sucker for lame reasons.

Intotdeauna mi-a placut sa programez, sa creez si sa lucrez cu coduri. Acum nici nu mai cred ca as fi in stare. Cum nu sunt in stare sa fac lucrurile obligatorii pentru facultate, desi au venit deja examenele. What the fuck am I going to do in the Aerospace industry?

Si-ar mai fi atat de multe de spus, despre ce se intampla in ultima vreme..poate o sa ma ascund in spatele unei povesti frumoase, as usual.

It’s just plain stupidity, after all.

[/mood]